Guma de mestecat a fost inventată de un iubit care nu se putea lipsi de gustul buzelor ei… Le-a distilat esenţa şi a pus-o într-o substanţă care să-i amintească de sărutul dragei lui.
autor: Vlad Stroescu
Thomas Ewingum, călător pe bicicletă în jurul lumii, rămas fără provizii în mijlocul deşertului Gobi, a încercat să mănânce unul dintre cauciucurile bicicletei sale.
antrenament Motanov
O povestire horror într-un comentariu despre cum brazii aruncați pe stradă prind viață și se răzbună pe noi!
autor: Oana Reveica
Două cuvinte doar: Brad Țepeș.
autor: George Florin Stoica
Cu o creangă-n cer şi cu una-n pământ, molidul sărbătoresc îşi biciui stâpânul cu beteala argintie şi cu beculeţele luminoase până ce omul căzu, răpus, între mii de cioburi de globuri. În timp, dolarii de ciocolată s-au topit peste faţa-i zdrobită de promoroaca artificială, iar fraţii molidului se încălzeau la focul făcut cu picioarele victimei…
autor: Mihai Lăcătuşu
Rădăcinile lor, acum moarte, au început să se zvârcolească ca nişte tentacule, emanând un puternic iz de hoit care putea fi simţit de cei care petreceau Crăciunul în barul lui Mike de la colţul străzii. Barmanul, încercând să-şi dea seama de unde provine acel miros îngrozitor, a ieşit prin spatele barului. Nu a apucat să-şi…
autor: Luchian Abel
Înarmaţi cu topoare, brazii au început să taie oamenii, secţionându-le picioarele de la genunchi în jos. I-au înşirat apoi pe trotuar, sugrumându-le gâtul cu beteală, înfigând-le globuri direct în piele şi agăţându-le de haine doar ambalaje de bomboane, ca să moară de ciudă. I-au privit apoi cum sângerează până la moarte, transformând bulevardul într-un fluviu…
autor: Anna Pivovarna
În spatele blocului, jos lângă tomberoane, cu crengile pe jumătate uscate după Crăciunul fastuos, bradul zăcea într-o mare de ace. Paşii unui vecin își vărsau ecoul gol printre pereţi; nu se grăbeau. Probabil ducea gunoiul. Se strecură pe lângă o mașină şi, când ajunse aproape de ghenă, imensul pom se prăvăli peste el, parcă având…
autor: Ioana Slăniceanu
Hruşcă, da, Hruşcă îl chema pe brăduţul de un metru şi zece, categoria a treia, din ăla de 90 de lei. De fapt, acu’ avea doar un metru, că zece centimetri îi tăiase pasagerul său proprietar, ca să-i înfigă steaua-n frunte. Acum zăcea lângă tomberoane, cu crengile lăsate şi acele uscate. Cum ar fi putut…
autor: Valentin Rose
Cioc cioc! Două noaptea. Şi iar, cioc și cioc, mă duc. Vizor canci, becul pe culoar, stins. Întreb curajos: „Care mă-ta eşti, mă, la ora asta?” De dincolo se aude: „Brad!” „Brad? Hmmm, care Brad? Brad???” Plm, o fi vreun friend de pe FB, hai să deschid (o fi vreun american rătăcit?!?). Deschid. Pleaşc! o…