Nu uitați să ne dați un mail la salut at revistadepovestiri.ro, dacă vreți să participați mâine (marți) la Pop-up Stories Club, de la 19:00, în mansarda Lente. Cartea de la care plecăm e „Băiuțeii”, de Filip și Matei Florian, iar partenerii noștri de discuție sunt Vladimir și Robin Proca, de la Robin and the Backstabbers. Intrare gratuită pentru studenți (și liceeni, masteranzi), 20 lei pentru oamenii serioși :P.
Mailul să aibă subiectul „Pop-up Stories Club”. „Spune-ne o carte recentă despre care ai vorbit cu un prieten (fie că ai citit-o tu, fie că a citit-o el, fie că n-ați citit-o niciunul). Ce v-a făcut să vorbiți despre ea? 2-3 rânduri, nu e nevoie să ne spui prea multe.”
Împărtășim cu voi ce mai citește lumea, poate vă inspiră pentru lista de lectură din următoarea perioadă. Și ca să vă cunoașteți un pic între voi, cei care veniți. Ce bine că veniți!
- Ultima carte citită/discutată a fost „Slaughterhouse 5”, despre care prietena mea susține că are unul dintre citatele ei favorite:
“And Lot’s wife, of course, was told not to look back where all those people and their homes had been. But she did look back, and I love her for that, because it was so human. So she was turned into a pillar of salt.”
Eu i-am răspuns ‘so it goes…’ și am așteptat să aud un ‘po-twee-tweet’ (Andrei) - Ultima carte citită și discutată este „Valurile” de Virginia Woolf – pe care îmi scriu licența și de trei luni o tot citesc și discut de zor :)
- Îmi doresc foarte tare să vin la această întâlnire pentru că sunt mare fană atât a celor doi scriitori, cât și a Backstabberilor :) (Cezara)
- Cartea pe care am împrumutat-o cel mai mult prietenilor și pe care o recomand de câte ori am ocazia e „Rubato”, de Răzvan Petrescu – pentru că exemplarul meu e deja înnegrit pe la colțuri, are multe pagini îndoite (să știu unde deschid când mi se face dor), pentru că „Jaf armat” și „Globul de cristal” sunt povestiri pe care e imposibil să le uiți, pentru că proza lui Răzvan Petrescu este motivul pentru care scriu și, în același timp, motivul pentru care cred c-ar trebui să mă opresc :)) (Iulia)
- Ultima carte citită e „Soldații” de Adrian Schiop. O poveste de cartier cu parfum de manele, cu un personaj principal condamnat de la început – Alberto nu are cum să iasă din Ferentari – m-a impresionat felul în care se construiește intimitatea cuplului Alberto – Adrian și raportul de forțe dintre ei, care se dezechilibrează la final. (Andreea)
- Ultima carte despre care am vorbit cu un prieten bun este „Kafka pe Malul Mării” de Murakami. Am citit-o eu, după care i-am făcut-o și lui cadou de ziua lui. A fost prima interacțiune a lui cu Murakami și i-a plăcut tare mult cum de la 2 fire ale poveștii care la început păreau total diferite și ciudate, acțiunea s-a împletit și a curs în stilul specific a lui Murakami, spre un final deschis, ambiguu, care te face să vrei să îl citești și mai mult. :) (Codrina)
- Recent am făcut un atelier cu niște prieteni în care am discutat despre „Rem”, cartea lui Mircea Cărtărescu. De ce Rem? Îmi place Cărtărescu, îmi place că știe să se apropie de cititor într-un fel subtil, e magnifică contopirea pe care acesta o realizează în Rem, între vis-viață, joc-realitate, îmi amintește de Cortazar, pe cât de simplă și banală pare cartea, pe atât ne introduce într-un topos halucinant. (Ina)
- Aș vrea să povestesc despre cartea „Ferma animalelor” de George Orwell. I-am cerut unei prietene o recomandare pentru o carte bună, și așa am ajuns aici. Mi s-a părut interesant faptul că transpune regimul comunist printr-o metoda inedită, un soi de fabulă contemporană. O carte care mi-a trezit cu adevărat interesul în ultima vreme:) (Maria)
- Una din cărțile despre care mi-a făcut plăcere să discut cu una din prietenele mele a fost „Incredibila ușurătate a ființei”, scrisă de Milan Kundera.
Motivul care ne-a făcut să dicutăm despre această carte a fost faptul că suntem ambele fane Kundera care, după cum era de așteptat, nu ne-a dezamăgit nici de data asta.
Romanul este unul bogat în subiecte și, deși nu este un roman istoric, îți oferă o lecție despre regimul comunist din Cehia și te face să compari modul în care s-a manifestat comunismul la noi și în Cehia. Firul acesta istoric/politic se intersectează pe parcursul romanului cu cel al iubirii, al vieții cotidiene, al aspirațiilor și, în final, al resemnării (deși din punctul meu de vedere ce se întâmplă cu personajul principal spre finalul romanului e un mix de renaștere și resemnare).
Ar fi multe de spus despre această carte dar cam asta ar fi, în câteva cuvinte, ce rămâne după ce pui romanul într-un storcător (nu de fructe). (Mădă) - În speranța că „ultima sută de cuvinte” e încă acceptată, cele două-trei rânduri sunt despre Stoner-ul lui John Williams, carte recomandată de o prietenă, încă de dinainte să ajungă în librării și așteptată cu nerăbdare. Despre neputință și o aproape formă de ratare a omului cu aspirații pe care le-a uitat de mult, despre neîmpărtășit și nebunie derivată din casnic, despre „om” ca substantiv comun. Câteva sute de pagini care au fost date din mână în mână de oamenii din jurul meu și care au ajuns la mine cu speranțe care au fost acoperite pe deplin. Trecând peste titlul de la the new-yorker, asta a fost elementul care a stârnit curiozitatea: The Greatest American Novel You’ve Never Heard Of – The New Yorker (Ana)
- Ultima carte despre care am vorbit cu o prietenă a fost Invitație la vals de Mihail Drumeș, pe care a citit-o ea și mi-a recomandat-o și mie. Totul a pornit de la o discuție despre cât de mult ne afectează internetul și rețelele sociale în zilele noastre în ceea ce privește dragostea și cât ne-ar plăcea să mai primim bilețele sau scrisori ca odinioară. (Anamaria)
- Ultima carte pe care am citit-o a fost „Căderea lui Adam” – Sandra Brown , mi-a plăcut pentru că autorul a pus în lumină caracterele personajelor și în final dragostea a fost cea care a triumfat. (Lavinia)
- Am citit de curând „Zaraza” de Andrei Ruse și am discutat despre ea cu colega mea de cameră atât de mult că am convins-o să o citească și ea. (Iulia)
- Ultima carte despre care am discutat este „Suflete damnate” de Yrsa Sigurdardottir, un roman incitant despre o crimă învăluită în mister, cu un fir narativ complex. Acțiunea se petrece în Islanda, iar eroina principală este o femeie fără caracteristici impresionante ce joacă rolul de detectiv în rezolvarea unui caz ce pare a fi scos din poveștile de groază cu fantome, din copilărie. Mi-a plăcut foarte mult cartea deoarece mi-a păstrat constant atenția și m-a făcut să-mi pun multe semne de întrebare. (Cristiana)
- Ultima carte pe care am citit-o a fost „Teoria Tăcerii” de Iulian Tanase, despre care am discutat cu mai mulți prieteni, apropos de zgomotul fiecărei zile și cele 170 și ceva de feluri de a tăcea prezentate în carte, care te fac să simți nevoia de a încerca tăcerea sau momentul din viață în care începi să porți tăcerea cu tine, o apreciezi pe a altora, etc. (Maglina)
- „Fetița care se juca de-a Dumnezeu” – autor Dan Lungu… O minunată carte despre copilărie, jocurile ei reale și imaginare, suflete inocente și caractere puternice… O temă foarte delicată a cărții este exodul forței de muncă în Italia și consecințele asupra persoanei și familiei rămase în România. (Carina)
