Interviu realizat de Simina Diaconu.
Între 2 și 8 iunie avem de-a face cu Bucharest Pride, o săptămână plină de evenimente pe teme LGBT, care culminează cu Marșul Diversității, la care ne vedem sâmbătă. L-am rugat pe directorul asociației ACCEPT, Florin Buhuceanu, să ne răspundă la câteva întrebări, dacă tot a dat patima interviurilor în noi, de câteva luni.
Câți oameni reprezintă asociația ACCEPT și care sunt nevoile lor?
ACCEPT înseamnă o mână de oameni care au aceleași valori și cred că apărarea drepturilor LGBT ca drepturi ale omului nu este opțională. Nu suntem o organizație de masă, nu pretindem că reprezentăm comunitatea LGBT, atât de diversă de altfel. Funcționăm ca o organizație de advocacy – membrii asociației definesc prioritățile strategice care ar trebui urmărite, cum ar fi promovarea culturii gay, combaterea discriminării persoanelor LGBT, legislație inclusivă.
Care sunt categoriile de români cel mai puțin homofobi? (un fel de portret-robot)
Nu aș împărți românii în homofobi, mai puțin homofobi ori prietenoși. Nici vârsta, nici educația nu sunt necesarmente buni indicatori. Știm însă că cei care apără și promovează așa-numitele valori tradiționale, cu puternică susținere ideologică a regimului Putin și a Bisericii Ortodoxe, sunt adesea contrariați de prezența homosexualității în spațiul public. Și-ar dori-o cenzurată ori chiar suprimată, căci, nu-i așa, suntem o țară ortodoxă. Dumnealor sunt și cei care recurg adesea la retorici și practice sexiste, rasiste, homofobe, cei care discriminează cu mândrie ca virtute civică. Cei care nu sunt seduși de avansul dreptei religioase și extremiste sunt adesea mai toleranți și fac posibil dialogul. Cum să ne cunoască și să ne înțeleagă cei care nu sunt dispuși la vreun dialog?
Am dat peste blogul mov al unui adolescent gay simpatic. Mi-a dat senzația că în generația tânără a dispărut îndârjirea. Crezi că nevoia de a lupta pentru drepturi și recunoașterea lor va dispărea pur și simplu cu timpul, pentru că generațiile se schimbă și tinerii de acum sunt mai chill?
Blogul mov e o bună imagine a unei lumi în schimbare, în care un adolescent se decide să rupă tăcerea, ipocrizia, teama de a fi tu însuți. Mie îmi pare mai degrabă o formă de curaj și determinare, în condițiile în care nu ai ieșit încă de pe băncile școlii și poți fi oricând pus la zid de propriii părinți, colegi, părinți ai colegilor ori profesori. Acest blog arată că se poate și altfel și că dreptul la identitate poate fi respectat chiar și la acea vârstă. Generațiile se schimbă, adolescenții precum cel de care vorbim schimbă comunitatea din jurul lor.
La Marșul Diversității sunt așteptați și reprezentanți ai diversității de altă natură decât de gen sau sexuală? (altfel, mi se pare că monopolizați un pic conceptul de diversitate)
Cu siguranță. În fiecare an invităm alături de noi toate organizațiile care au valori similare: respectul față de drepturile fundamentale ale omului, dorința de a consolida un stat de drept încă fragil, combaterea discriminării pe orice criteriu. Totdeauna am avut aliați și prieteni la marș, vor veni cu siguranță și anul acesta, pe soare sau pe ploaie.
- Motanov la Marșul Diversității în 2012. Foto: Dana Pascu
Bucharest Pride promovează asumarea identității sexuale/de gen sau care sunt rațiunile din spatele acestei săptămâni festive?
Vizibilitatea pentru noi este esențială. Nu poți fi tu însuți/însăți fără a te arăta ca atare: e o formă de activism civic, cultural și identitar în egală măsură.
Foto: Oana Băluță
Ești activist pentru drepturile LGBT de atâta vreme și una dintre țintele preferate ale urii homofobilor. Nu dai prea mult cauzei, nu simți nevoia să iei o pauză și să trăiești o viață… fără stres?
Florin nu este doar un activist, slavă Domnului. Sunt un introvert care e chemat la rost uneori în spațiul public, altfel coabitez bine cu prietenii, cărțile și tablourile ce îmi sunt aproape zi de zi. Am decis însă să nu permit altora să-mi spună cine sunt și cum să-mi trăiesc viața și pare că e un proces de durată.
Au apărut în ultima vreme câteva cărți (Cimitirul, Soldații, de exemplu) prin care cititorii au ocazia să-și bage nasul în vieți de personaje LGBT. Crezi că necunoașterea e o cauză a homofobiei care poate fi tratată prin satisfacerea curiozității indirect, adică nu prin campanii de informare, ci prin artă?
Acest tip de vizibilitate culturală scade din încrâncenare, vindecă dezgusturi estetice moștenite, frici ale necunoscutului, temeri de învecinare cu lumea gay. Impactul e formidabil și ireversibil, generațiile din urma mea vor trăi într-o lume mai respirabilă în care diferența nu va fi pricină de atac belicos și stigmat iremediabil.
Dacă cititorii noștri vin sâmbătă la marș, ce spune asta despre ei? (un mic truc să-i motivăm;)) )
Cititorii voștri care vin la marș sunt urbani, conștienți de valoarea lor personală și mândri că nu apără drepturile omului așezați în fața televizorului din living. Aveți prieteni și apropiați LGBT? Veniți sâmbătă și arătați că vă pasă de ei, solidarizându-vă mai ales cu cei tăcuți și invizibili care încă resimt nevoia să știe că sunt înțeleși și acceptați.
