Ziua 5. Apele sunt liniștite, e încă întuneric, dar angoasele nu mă lasă să dorm. Răpitorii mei m-au abandonat de două zile, după o dimineață plină de agitație. Să fi plecat? Furtunul argintiu ce atârnă la capătul lacului până peste dealurile împrejmuitoare este foarte, foarte tentant. Dar nu cumva o fi o cursă, un crud test pregătit minuțios de răpitori, ca să mă chinui în cățărare timp de câteva ore (fără degete opozabile!) pentru ca să descopăr vreun alt obstacol – eu știu, o prăpastie periculoasă, un zid impenetrabil? Nu cred că aș rezista dezamăgirii. Mai bine să încerc să ațipesc puțin. Apele sunt atât de liniștite…
