Era iarnă. Lala şi Lal erau două alune de pădure care îşi duceau veacul într-o colibă pe marginea râului Alun. În fiecare dimineaţă, Lal se trezea şi pregătea cafeaua iubitei sale, care-l răsplătea cu un sărut. Dorinţa Lalei era să ajungă în Tărâmul Ciocolatei, unde să-şi împlinească visul de a apărea pe ambalajul celei mai bune ciocolate din lume. Pentru asta, se pregătea intens. În fiecare zi, alerga prin Ţara Alunelor de dimineaţa până seara, stătea la soare să se rumenească şi se hidrata cu câte un pahar de Cuba Libre. Însă Lal nu prea îşi înţelegea iubita, iar fericirea a început să părăsească Ţara Alunelor. Într-o dimineaţă târzie de iarnă, Lal s-a trezit să pună de cafeaua. Însă cui? Frumoasa alună Lala își luase tălpăşiţa şi plecase către Tărâmul Ciocolatei. Urmele alunei se vedeau încă pe zăpada proaspătă.
