Ferdinand era cel mai renumit gafizoi al ţinutului. Gafizele lui înfloreau într-un an cât altele în zece. Culorile lor erau mai intense şi mai hipnotizante decât ale oricărei alte flori din regat. De aceea, Ferdinand era învăluit de mister: putea merge chiar la curtea Împărătesei de Sticlă, să fie plătit în greutatea lui în fericire (moneda locală), dar, cu toate acestea, lucrează pentru cea mai săracă familie din Hula Hoop. Contrastul dintre micuţa lor cochilie dărăpănată, ruginită, pe alocuri acoperită de iederă şi maiestuoasele gafize ferdiniene a lăsat mulţi trecători cu sprânceana ridicată şi ochii bulbucaţi. Iar eu mă număr printre aceştia, haideţi şi voi să ne bulbucăm împreună.
