În desagă așezase o dulceață de nuci, o sticlă de vin, caietul, creionul și ascuțitoarea. Erau prímele lucruri care îi veniseră în minte când și-a făcut bagajul pentru călătoria spre nicăieri. Le-a legat pe spatele poneiului, l-a sărutat pe frunte și s-a dus spre Nord. El credea că e Sudul, noroc cu băieții de la cazarmă care l-au îndrumat bine.
– Vrei o hartă?
– Nu, merci.
În urma lui, soldații se scărpindau de mirare în cap, dar nu prea mult, că era seara de băut. A mers treizeci şi nouă de ore fără să deschidă sticla de vin, iar din dulceață luase doar un deget. A dormit într-o poiană cu meri, la umbra poneiului, iar șaua a pus-o să-i țină de frig la șale. A numărat 3 stele căzătoare. A treia dorință pe care și-a pus-o a fost să găsească o piramidă. Zis și îndeplinit. Era ora 19 când în față, de după dealul plin de maci, i s-a arătat o mică piramidă de sticlă. A luat o gură de vin, a mai luat una, și-a lins degetele de nuci și a intrat. De atunci, nimeni nu știe ce s-a întâmplat cu el. Nici eu un aș fi știut, dacă un aș fi găsit foaia pe care a scris tot ce i s-a întâmplat până la intrarea in piramidă. Am găsit-o ieri dimineață, legată de coada poneiului. Poneiul doarme cu sticla de vin lângă el, dulceața la copită și desaga sub cap. Nici urmă, de aici, de călărețul spre nicăieri.
Comentarii facebook:
