Hruşcă, da, Hruşcă îl chema pe brăduţul de un metru şi zece, categoria a treia, din ăla de 90 de lei. De fapt, acu’ avea doar un metru, că zece centimetri îi tăiase pasagerul său proprietar, ca să-i înfigă steaua-n frunte. Acum zăcea lângă tomberoane, cu crengile lăsate şi acele uscate. Cum ar fi putut el oare să se mai răzbune, când crengile îi atârnau aşa de jalnic, fără vlagă? A, da, i-a venit o idee: brăduţul nostru expirat începu să cânte! Nu, nu din repertoriul lui Hruşcă, ar fi fost previzibil. Nu, Hruşcă cel uscat începu să fredoneze „Împodobeşte, mamă, bradul”. Locatarii blocului P17 fugiră care încotro, terorizaţi, mai puţin o băbuţă surdă.
