Soldaţii din cazarmă regresaseră la stadiul de prunci. Stăteau toţi în poziţie fetală şi visau la sânul mare şi lăptos al mamei, visau la adierea aerului ce le trecea prin urechi când erau legănaţi şi la un ponei roz de pluş care, dacă îl strângeai în braţe, zicea „I love you”. Rămăseseră doar cinci din cincizeci, câţi erau la început. Măcelul începuse cu două săptămâni în urmă. Îşi sugeau degetul acum şi se uitau cu teamă de moarte în sus, spre ochiul din vârful piramidei, cu speranţa salvării în suflet. Afară se auzeau paşii repezi ai inamicului.
