Răţuşca se credea cântăreaţă de operă. Cânta în baie în fiecare zi şi îi plăcea la nebunie faptul că nu se auzea niciun ecou. I se părea că este specială. Cel puţin cânta mult mai bine decât noul născut al casei, care nu prea le avea cu vocalizele, ţipa doar în falset. La un moment dat, s-a plictisit să aibă ca spectatori doar geluri de duş şi şampoane 2-în-1 cu urzici, aşa că s-a hotărât să evadeze şi să-şi facă un renume în lumea cea mare. Zis şi făcut. Ţuşti! din cadă pe covorul de plastic, apoi în hol şi, când să treacă de bucătărie, să meargă spre uşa de la intrare l-a văzut… Era înalt, suplu, hipnotic! Telul din bucătărie, cu care se bat albuşurile dacă n-ai mixer, se afla pe masă şi se uita la ea. A fost dragoste împărtăşită şi, de atunci, răţuşca fredonează şi telul joacă tontoroiul. Răţuşca noastră a ratat o mare carieră de soprană, însă şi-a găsit marea iubire. Asta-i viaţa!
