Peste zi sunt bine, îmi văd de treaba mea şi-s relaxat. Dimineţile însă… aşa m-agit când vine cafeaua fierbinte, aşa mă bucur! Apoi mă coboară la metrou şi mă lipesc de un şerveţel timp de un minut, nu am de ales, doar nu o să picur în văzul lumii! A! Uneori, în timpul zilei, mă mai ridic, aşa, de-al naibii, când apare cineva antipatic. V-aş mai zice, da’ parcă mă gâdilă un strănut.
