Am fost la doctor. Nu se mai putea altfel. I-am spus tot. Că sufăr de o stare de beatitudine, că am rămas cu un zâmbet pe faţă de parcă e pictat, că vorbesc cu oameni pe stradă, iar călătoriile cu tramvaiul au devenit vesele, că îmi scapă din gât glume întruna şi iubesc tot. Iubesc viaţa, oamenii, natura, mă minunez de orice fleac şi mă bucur de orice. Doctorul mi-a spus că sufăr de curcubeaticuloză, o boală a fericirii şi mulţumirii permanente şi se bucura să mă alătur restului populaţiei, pentru că eu eram ultima necontaminată.
