Au început să se plimbe prin oraş, căutând frenetic locul de refugiu nocturn al porumbeilor… Venise vremea răzbunării! Nici cei câţiva grafferi care le-au ieşit în cale nu au scăpat prea uşor în acea noapte. Statuile erau hotărâte să îşi facă dreptate. Priviseră tăcute demonstraţii şi revoluţii, discursuri sforăitoare, politicieni, demagogi şi câţiva oameni sinceri, tineri, frumoşi. Ar fi rămas liniştite pe soclul lor înalt, dacă lumea asta agitată şi gălăgioasă nu le-ar deranjat împietrirea. Claxoane, lumini, gunoaie, oameni grăbiţi, shaormerii – un oraş insomniac, în care nici măcar statuile nu mai aveau pace. Înfuriate, statuile s-au plimbat prin oraş, pentru a putea rămâne statui.
