M-am uitat la creatura verde-mov care a ieşit din butoiul fosforescent. Mârâia cu prea mulţi dinţi ca să mă simt în largul meu. Prosteşte, i-am întins trandafirul pregătit pentru Amalia. Cred că a zâmbit şi a întins unul dintre cele trei braţe să îl ia. Chiţăia plăcut. L-a luat. Deodată a lătrat şi m-a fulgerat cu o chestie pe care o ţinea în alt braţ. Se înţepase în spini. Amalia i-a întins sticla de coniac care era pentru mine. O deschisese între timp. Creatura a băut prin trompa cu dinţi. Şi a chiţăit iar melodios. S-a uitat la Amalia, bând în continuare, până a început să miaune. A prins-o pe Amalia cu două braţe şi a tras-o lângă el, dispărând amândoi în butoiul acela fosforescent. Până să pot face un gest, butoiul a dispărut în înaltul înstelat. La picioare aveam trandafirul. În jur mirosea rău a coniac. Ce mă fac fără Amalia?
