Umplute de scrum de ţigară, înjurate, trântite cu violenţă pe masă, ascuse prin mâneci, pierdute şi regăsite, îndoite febril şi însemnate, ele săriră pe geam într-o noapte după ce le violaseră ore întregi mâini păcătoase. Căzură pe asfalt, de unde le ridică a doua zi o bătrână ţigancă. Erau acum moartea, dragostea, viaţa, neşansa şi bogăţia, după cum voia ţiganca bătrână. Când ea muri, fură aruncate într-o sobă. Degeaba urlară furioase blesteme şi prevestiri îngrozitoare.
– Ştii cine suntem noi?, mai apucă să strige una dintre ele. Mâna care le aruncase nici măcar nu tresări.
Comentarii facebook:
