În spatele blocului, jos lângă tomberoane, cu crengile pe jumătate uscate după Crăciunul fastuos, bradul zăcea într-o mare de ace.
Paşii unui vecin își vărsau ecoul gol printre pereţi; nu se grăbeau. Probabil ducea gunoiul. Se strecură pe lângă o mașină şi, când ajunse aproape de ghenă, imensul pom se prăvăli peste el, parcă având o putere lăuntrică, şi sufocă nefericitul muritor. Trei zile mai târziu, omul fu găsit înfășurat în beteală și luminițe, deasupra capului – o stea aurie.
