Cândva, undeva departe, când zorii veneau pe Marte, aşa într-o doară doar, am plecat ca să vin iară. Şi m-am dus aşa hai-hui, mai în car, mai pe călcâi, şi-am venit aşa agale pe un mal de ţărm călare, şi-am mai stat, am mai cântat, v-am vrăjit, minţit, curtat, până am aterizat de pe mal pe un perete, într-un colorat portret, cu un nume deşuchet, Motanov, motan sau mov… Cu bulinele-i cu tot, ca picat din cer priveşte, râde sau se jeluieşte?
