Odată ca niciodată, iepuraşul de Paşte poposise la Palatul de Aramă. După ce îl intoxică pe zmeul rezident cu ouă colorate, se făcu stăpân peste palat şi o răpi pe Ileana Cosânzeana ca să-i fie soaţă. Într-o zi, însă, în faţa porţii sale, se aciuaseră Harap-Alb, Făt-Frumos şi Prâslea cel Voinic şi se certau care din ei are dreptul la mâna Ilenei. Iepuraşul, însă, nu se lăsă intimidat, şi se puse pe aruncat ouă de la fereastră. Cei trei princiari o luară la picior, decizând că nu merită să-şi păteze armurile noi-nouţe doar pentru favorurile unei prinţese. Şi puseră de un ospăţ ca în poveşti, cu mici, bere şi lăutari din toate cele şapte ţinuturi. Iepuraşul o învăţă pe Ileana tainele Paştelui şi porniră o sectă creştină. Şi trăiră cu toţii fericiţi până la adânci bătrâneţi.
