De obicei, închid ochii când simt umblătorii. Azi însă ceva m-a făcut să-i deschid brusc. Ceva m-a lovit. Şi nu ca de obicei, deoarece, crede-mă, ştiu cum se simte o talpă de papuc. M-a lovit cu atâta forță încât am crezut că o sa treacă prin mine. Apoi liniște. Am închis iar ochii. Nu pentru multă vreme, căci, în scurt timp, o ceată de umblători gălăgioși s-a adunat pe mine, în jurul mâncărimii pe care încă o simțeam de la lovitură. Niciodată nu am simțit atâția umblători într-un singur loc. Apoi au apărut acele cutii cu roți și lumină roșie în frunte. Din ele au coborât mai mulți umblători care au început să întindă deasupra mea ghirlande galbene cu negru. Să fie iar Crăciunul? Posibil. Oricum sunt cea mai ignorantă stradă. N-au decât să mă decoreze cum vor (deși pata aceea roșie parcă nu-mi vine aşa bine). Eu… închid iar ochii. Fie ce-o fi.
