Autor: Ștefan Diaconu

Mă uitam la ea și nu-mi credeam ochilor: ceva îmi era cunoscut, stilul poate? Felul cum se mula pe corp lăsându-mi jumătatea umărului stâng descoperit? Îmi amintea de o eleganță sobră, de o maturitate și o verticalitate sacre. Eram impresionată de ceea ce mi-a adus să probez amicul meu Tom Ford. Mi-a zis: „Adele, am trecut de perioada flower-power, de energiile orientaliste și de orice altceva! Am găsit în sfârșit un alt yin și yang al anului 2012. N-o să-ți vină să crezi, l-am adus din România, țara lui Dracula și-a lui Borat!”

Citeşte mai departe →

Autor: Carmen Măcelaru

Când eram mică, într-una dintre clasele primare, învățătoare ne-a trimis în curtea școlii, unde era un dud imens, bătrân și foarte răcoros, să aducem fiecare câte o frunză și să o punem pe bancă. Toată lumea a ieșit în viteză din clasă, gălăgie, țipete, aveam o misiune cum nu se putea mai ușoară. Ne-am așezat toți frunzele pe bancă, timp în care învățătoarea ne-a pus niște viermișori pe ele. Stupoare. Frică. Tăcere.

Citeşte mai departe →

Autor: Alina Zară

Măriuca s-a împrietenit într-o zi cu un înger! Se jucau împreună, mâncau, dormeau, citeau, ascultau poveştile bunicului, se dădeau în leagăn, se ţineau de mână, îşi împleteau părul, alergau după fluturi, se ascundeau de ploaie, râdeau în hohote şi inventau cântecele. Duminica dimineaţa, însă, îngerul dispărea.

Citeşte mai departe →

Autor: Liliana Diaconescu

A fost odată o fată de la țară, nici prea-prea de urâtă, nici din cale-afară de săracă. Însă, de leneşă, era leneşă de îi cânta cucul în ogradă, iar pe deasupra mai era şi mofluză; îți venea s-o trimiți la râu cu o piatră de moară de gât, să cerceteze unde-i apa mai adâncă.
Când îi veni sorocul să se mărite, găsi un creştin mai ca toți oamenii, doar o țâră mai sărac, care cu greu şi-ar fi putut găsi o fată şi frumoasă şi veselă şi harnică.
Îşi petrecură ei zilele cum putură, nevasta mai mult tândălind pe prispă şi amărând zilele omului ei.

Citeşte mai departe →

Autor: Octavia Treistar
La începutul anilor ’70 bântuia o modă cu accente folclorice, care nu m-a ocolit, dimpotrivă. Abia acum îmi dau seama că era, poate, un reflex al inconştientului colectiv la celebrul miting din 1968. Eram tânăr reporter la Radio, Redacția Culturală, și proaspătă mămică de fetiţă „decreţel”. Realizam emisiunea „Ateneu”, consacrată culturii de masă… Alergam pe coclauri să aduc la microfon brigăzi artistice, echipe de teatru, de dansuri, meşteri populari, pictori naivi în mare vogă, cenaclişti din toată ţara.

Citeşte mai departe →