Atelier de scenaristică

[Pagina atelierului de scenaristică s-a mutat pe Club Revdepov.]

Coordonatorii atelierului de scenaristică „Play” la prima ediție: Cristi Puiu și Cecilia Ștefănescu

Căutăm scenariști la început de drum, talentați, care vor să învețe de la doi oameni cu experiență și cu grijă pedagogică.

Apropo de scopul atelierului, Cecilia Ștefănescu scrie: „Dacă filmul e divertisment, atunci şi scrierea unui scenariu ar trebui să conţină nu numai ideea de profesionalism, dar mai ales cea de plăcere. Iar scopul unui atelier de scenaristică nu e doar acela de a-ţi dezvălui bucătăria din spatele scrisului unui scenariu, ci mai ales de a te face să-ţi placă cinemaul cu adevărat, graţie sau în pofida faptului că îi cunoşti ingredientele.”

Iar dacă sunteți curioși cum vede Cristi Puiu lucrurile, voilà:

„Asa cum am spus-o deja, pentru mine cinemaul este o tehnică de investigare a realului, iar aparatul de filmat, un instrument cu ajutorul căruia ajung să pot cerceta vizibilul, propria mea minte și lumea care se întîmplă în exteriorul propriului meu cap.

Pentru că bezna e din ce în ce mai adîncă, pentru că sminteala ne face semn, pentru că frica ni s-a furișat demult în gînduri și mai ales pentru că știam de la-nceput depre toate astea (și despre altele, mult mai puțin zgomotoase), cred că a sosit momentul să luăm în stăpînire această tehnică, și cu ajutorul ei să încercăm să vedem, să ascultăm și să înțelegem. Să încercăm să descifrăm, deci, cum, de ce și din ce sînt fabricate evenimentele pe care creierul nostru le fabrică, dîndu-i, astfel, cosmosului sens. 

Și pentru că trebuie s-o apucăm dintr-un capăt, cred că demontarea și remontarea mecanismelor scenariului de film ar putea conduce către portița care dă în coridorul care duce la sala motoarelor propriului nostru creier. 

Nu felul în care un text ar putea ajunge să se transforme într-un scenariu de film mă interesează, ci felul în care propriul nostru creier ajunge să gîndească cinema.”

Interviu cu Cecilia

Durată: 3 luni,  compuse din 16 ședințe de câte 2h, 2 pe săptămână (deci timp de 2 luni), fiecare cu câte un coordonator + 4 ședințe de 4h, una pe săptămână, cu ambii coordonatori (deci o lună)

Cost: 1300 lei

Start: septembrie

Înscriere: selecție pe baza unui scenariu de scurtmetraj de maximum 15 pagini. Puteți trimite scenariul până pe 20 septembrie la simina @ revistadepovestiri.ro sau 0732009198

Feedback participanți ediția anterioară:

• Infuzie concentrată de cultură cinematografică și stil. Un curs pentru gurmanzii de mare cinema și un ghid pentru găsirea vocilor autentice atât printre cineaști consacrați cât, mai ales, în aspiranții din noi (Irina D)
• O perspectivă scuturată de iluzii, despre ceea ce înseamnă scenaristica de film, colegi faini și bucuria întâlnirilor prelungite de la UNATC cu Cecilia și Cristi.
• Mi-am îmbunătățit simțul critic asupra scenariilor și filmelor, am conștientizat motive în plus pentru care unele lucruri nu îmi plac și trebuie evitate în scenarii, (inclusiv ale mele). Atelierul m-a ajutat într-o oarecare măsură să mă cunosc pe mine însumi puțin mai bine (sper), și în general atmosfera foarte plăcută din timpul ședințelor m-a motivat și m-a relaxat psihic. (Alexandru Fabian)
• Aici am cunoscut oameni interesanți și interesați în mod real de film. M-a uimit faptul că încă de la primele întîlniri grupul părea a se coagula în numele aspirațiilor și intereselor comune ale participanților. Sînt convinsă că unele prietenii legate aici vor ramîne pe mai departe și că multe dintre cele spuse la curs nu vor fi ușor uitate. Am reîntîlnit pasiunea celui care vrea să afle și să se lase format. Am recunoscut și admirat pasiunea tutorilor pentru subiecte esențiale. Am înțeles că pentru un rezultat bun e nevoie de tone de muncă, răbdare și dedicație și că e nevoie de cantitate (multă caznă și exercițiu) pentru cît mai multă calitate. (Roxana)
• În afara informaţiilor necesare care ţin strict de tehnică, în afara faptului că mi-am îmbogăţit cultura cinematografică şi că am învâţat să văd filmele cu ochi cinematografic, cel mai mare beneficiu este faptul că cei doi mi-au trezit sensibilitatea, mi-au stimulat observaţia (ma refer la cea profund, umană, dar şi artistică) şi mi-au reînviat interesul faţă de lumea înconjurâtoare. Am primit şi nişte confirmări, am primit şi duşuri reci „dezmeticitoare”, adică a fost bine. Bine, rău! Merci, Ceci, merci, Puiu, merci și tie, Simina, sper să mai lucrăm împreună, pentru că, până la urmă, m-am hotărât să scriu în continuare şi scenarii. (Manuela)