Poem scris de Simona Sigartău, la Atelierul Mornin’ Poets #84 cu Radu Andriescu, din 11 februarie 2024, la tema Tandoori masala.
despre faptul că vine cu boli și probleme
cu fericire și cutremur ca acum
când cauți căldura pieptului meu
da, pieptul meu, pentru că
în toate limbile pe care le vorbim a mai rămas un pic de rușine
și parcă tandoori e pentru noi cuptor+tandru
nu știm să setăm temperaturi, ne pârjolim și ne place să ne spunem că avem voie
și revenim constant la lista de păcate capitale pentru a vedea care e acum pe primul loc
e lenea sau e desfrânarea.
ar trebui să scriu
despre fiecare dimineață în care mă piepteni
despre serile în care te-am învățat să îmi speli părul.
scrie despre globalizare, că toate condimentele alea au devenit unul
și nu mai pot distinge unde începem noi și unde începe judecata de apoi
și când spui globalizare mă gândesc la mamele care ne acuză orice ieșire din decor
la mamele care ne spun că unele lucruri nu trebuie să se schimbe
la mamele care ne spun nu, aia nu, aia nu, aia nu.
la final întreabă de unde a venit ideea asta, doamne, de unde a venit ideea asta
și râzi și dansăm în bucătărie și carnea se va face bocanc
și o să ne prefacem că nu contează nicio rețetă de pe youtube
știm deja că părul meu are culoarea ardeiului iute
știm deja că pielea mea are câteva straturi de ghimbir,
palidă și fără vigoare, un deșert care-ți irită gâtul
nu știm cât putem duce acest dans și cine ia ultima bucată din farfuria mea.
