antrenament Motanov

Savian, micul soarece din Curtea Miracolelor, era recunoscut pentru lipsa lui de scrupule. Seara il puteai gasi beat in carciuma colaborationistilor de la subsolul fostei gari a bulelor de sapun. Atmosfera era lipicioasa, dar lui nici ca-i pasa. De ce i-ar pasa ? E un bajenar fara tinta, fara morala, fara mustati. Da, am uitat sa va zic: nu are mustati fiindca, atunci cand era tanar, a participat la un experiment de imunotransfuzie de la o pisica, usor dubioasa la prima adulmecare. Dar era tanar, isi permitea sa experimenteze si… a gresit. Mefistofelicul experiment, condus de niste pseudo-medici bichoni havanezi, a fost prost gandit, implementat si supravegheat. Unde mai pui ca pisica era un ras. Acum, soarecele fara mustati, isi petrecea noptile band in carciuma obscura si gandindu-se la tineretea lui ratata. Pana intr-o seara cand isi facu aparitia printre betivii inveterati Larina. Ah, ce mers de felina, ce gherute ravasitoare, ce ochi… arata extraordinar pentru o cartita. Larina a fost anatema aruncata de printii din Curtea Miracolelor catre tristii petrecareti. Si-au pierdut gaturile, labutele, spinarile si cozile incercand sa cucereasca frumoasa cartita cu mers de felina. Rand pe rand au disparut cu totii. Savian ? Da, el a fost alesul. Infatisarea lui fara mustati a dat-o gata! Povestea s-ar fi putut termina frumos. Dar Savian si-a pierdut capul pentru frumoasa Larina in prima lor noapte impreuna. Raidul neasteptat al unui tractor netrebnic a pus capat unei povesti de dragoste la care Shakespeare ar fi plans in hohote. Larina e vaduva cernita, care mai scormoneste si acum dupa un soarece ratat, fara scrupule si fara mustati care sa-i reaminteasca de cat de frumoasa e viata in subsolurile dimprejurul Curtii Miracolelor.