Colaboratoarea noastră pentru recenzii (cărți de proză scurtă și cărți scrise de autori români) se prezintă. Suntem mândri.
Andreea are 25 de ani și este doctorandă la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității București. A obținut o licenţă în Literatură universală şi comparată la Facultatea de Litere şi una în Ştiinţe politice în limba franceză. I-a mai trecut prin cap să facă şi un masterat de Studii franceze şi francofone, iar în prezent se specializează în literatura şi pictura franceză de la sfârşitul secolului al XIX-lea.
Când nu citeşte sau scrie pentru doctorat, Andreea se hrăneşte cu literatură contemporană, avangardişti, nici prea veseli, nici prea trişti, reviste interbelice ilustrate şi rafturi întregi de ciocolate. Are o preferinţă pentru poezie în ultima vreme, deşi citeşte aproape la fel de multe romane şi povestiri. Din când în când mai contribuie cu o mână de ajutor şi o frântură de idee la CEREFREA (Centrul Regional Francofon de Studii Avansate în Științe Sociale) şi în ARCEN (Asociaţia Română pentru Cultură, Educaţie şi Normalitate). Tot din când în când mai scrie şi câte un articol nostalgic despre Bucureştii ce s-au dus pe site-ul Via Bucureşti.
Îşi doreşte să lanseze un nou curent, nunuismul, şi o nouă religie, damianismul, de la numele lui Mircea Damian, un autor interbelic astăzi uitat, care a scris poate cel mai frumos portret al Bucureştiului la tinereţe, în preajma anului 1935, când totul era sau părea de făcut. Iar când se satură de citit literatură, Andreea se apucă de scris. Nu literatură, ci despre literatură.
[…] Interviu realizat de Andreea Apostu. […]