Poezie scrisă de Romina Hamzeu, apreciată de Cătălina Stanislav, la Atelierul Mornin’ Poets , pe 5 iunie 2022, la tema poemelor narative care să poată fi citite ca un short story.
e imposibil, mama, pe tine nu te-a durut niciodată nimic
au zis că e malign, dacă nu fac mastectomie cancerul se va împrăștia, se va-ntinde în tot corpul ca o pînză de păianjen
dar mama tu nu ai cancer mi-am spus cu voce tare și voiam să-mi bag capul sub apă rece
nu-ți fie frică
comand o proteză, există reconstrucție, îi las să taie că au de unde, hahahaha,
ție să nu-ți fie mai rușine decît îmi va fi mie
și ce vor face cu sînul tău, mama, ni-l dau acasă?
ești belea, n-ai vrea să-l pui și-n bibliotecă?
eu vorbesc serios, mama, e sînul pe care adormeam seara la televizor în vreme ce tu vedeai telenovele în reluare, e sînul tău, mama, ți se cuvine
e doar o bucată de carne, tu ai vrea ceva care ți-ar aparține doar pe jumătate?
