ALO, BULGĂRAȘ?

Ce e aia crowdfunding?

Păi ce să fie, iaca o formă de finanțare. Să zicem că ai o idee, vrei să lansezi un serviciu de teleportare cu pantofi Dorothy, știi exact ce trebuie să faci, de ce ai nevoie, cât durează, cui i-ar plăcea să se teleporteze, dar nu ai bani să produci pantofii. Pentru că în laboratorul din garaj nu merge, îți trebuie unul adevărat, plus că esența de Dorothy nu se găsește pe toate drumurile, e scumpă.

Așa că te-apuci și scrii un proiect, cât se poate de transparent. Urci proiectul pe un site de crowdfunding, pui acolo suma de care ai nevoie și câteva butoane pentru donații mai mari sau mai mici. Cu cât e donația mai mare, cu atât mai multe cadouri trebuie să pregătești. Și ce ai putea să faci cadou dacă nu chiar pantofii pentru teleportare? Pentru donații mai mari poate chiar mai multe perechi, mai multe culori, mai cu buline.

Buuun. Dar visul tău se bazează pe oamenii care dau click pe buton și îți donează o sumă de bani pentru realizarea ideii.

De ce susțin oamenii proiectele de crowdfunding?

• Cred că ideea ta e bună
• Cred în mesajul pe care îl transmiți
• Își doresc produsul/serviciul
• Sunt oameni pozitivi, care văd capra vecinului ca pe un pahar cu lapte primit peste gard
• Sunt oameni creativi, altfel n-ar recunoaște creativitatea în alții și n-ar încuraja-o
• Sunt facilitatori, le place să ajute
• Cred în puterea unui singur om de a schimba ceva
• Au încredere în ceilalți, că se vor alătura și ei mai devreme sau mai târziu

Dar în România?

Când am avut prima discuție cu Eugen, proprietarul mindfruit.ro (apropo, site-ul e făcut de our beloved Teaser), ne întrebam „dar o să meargă în România?”. Tocmai pentru că la ultimele două guguloaie de mai sus nu pare că stau așa de bine. În pasul 2, ne-am dat seama: „dar stai puțin, cu cine vorbim?” Că doar vorbim cu ai noștri, cu voi, desigur, iar ai noștri sunt cu totul altfel!

Rămâne ca până la 1 martie să verificăm dacă am avut dreptate la pasul 1 sau la pasul 2!

De ce „Best Of” Revista de Povestiri?

Cum spuneam, 1 martie e deadline-ul până la care trebuie să strângem, morți-copți, 13.000 lei, sumă care cuprinde tipărirea a 1000 de exemplare de 100 de pagini, traducerea și lansarea ediției în engleză a celor mai bune povestiri publicate în 2012 în Revista de Povestiri.

De ce în engleză? Ca să nu rămânem în satul nostru fruntași, să ducem povestirile și dincolo, în lumea mare.

Pentru situația în care am fi acuzați că nu suntem reprezentativi pentru proza contemporană românească (bine, nici nu ne propunem), am lăsat deschisă portița tot până la 1 martie, așa că cine vrea să reprezinte țara la olimpiada de proză scurtă e încurajat să ne trimită minunatul text.

Altfel, haideți în bulgăre!

Cum ne ajutați

Intrați aici, inspectați, vă faceți un cont și donați. Cazul ideal! Ba nu, cazul ideal se continuă cu răspândirea apelului la susținere către prieteni, dacă sunt prieteni anglofoni, există și varianta în engleză a proiectului, în același loc.

Pentru că va funcționa numai și numai dacă facem un bulgăre și-l dăm de-a dura până e suficient de mare să-l transformăm într-un om de zăpadă. Sau într-un „Best Of”, în cazul mov.