Poem scris de Claudia Ciobanu, la Atelierul Mornin’ Poets #79 cu Teona Galgoțiu, din 19 noiembrie 2023, la tema personajului din mitologie cu care se identifică cursanții.
despre alte libelule sunt pădurari care vorbesc în șoaptă
când se opresc la birt înainte de muncă
dar eu sunt singura care încape pe sub scânduri
orice ai auzi să știi că nu e adevărat
au început ele să inventeze povești ca să nu fie mai prejos
doar eu am destulă poftă de adevăr ca să intru acolo
să văd de aproape cum se desfiră pielea de pe frunți
câte gânduri or fi ținut captive, în câte vieți
or fi ieșind și ei, ca mine, o insectă sau un animal
fără drept la cuvânt
ce-aș spune dacă aș vorbi pe limba ta?
n-aș vorbi despre frumusețe, aș vorbi despre moarte
am zburat peste atâtea tăceri
mă supără tăcerea, tot timpul trebuie să bâzâie ceva în jurul meu, să foșnească
altfel mă simt obligată să iau contact cu sufletul meu
n-a ajuns să fie unul de libelulă întru totul
s-ar putea să nu fie niciodată
poate data viitoare
deocamdată dau din aripi să impresionez un umăr de pădurar
îmi place cum dărâmă butucii groși cu mânecile suflecate și cum lucește
lama toporului
îi șoptesc în ureche
sicriile sunt ca viorile
tăcerile lor cântă ceva înțeles numai de lemn
stai liniștit, frumusețea mea te va mântui și pe tine
dacă știi cum să vezi verdele din goliciunea unui gând
