LOCURI CARE NE INSPIRĂ #2

Suntem recunoscători locurilor care ne găzduiesc atelierele (aici sunt cele de care am vorbit toamna trecută), așa că vrem să vă facem cunoscută povestea lor. Poate le știți deja sau poate le veți vizita cu ocazia asta. Mulțumim mult și librăriei Bastilia, care a plecat din casa din Piața Romană, mansarda lor era minunată și avem multe amintiri mișto de acolo.

Să începem cu J’ai Bistrot, pe Calea Griviței aproape de intersecția cu Dacia, pentru că spațiul lor de nefumători de la subsol e locul în care se strâng, în fiecare marți și vineri până în mai, cursanții atelierului de scriere creativă, cu Florin Iaru și Marius Chivu, iar de câteva săptămâni mergem acolo și din două în două duminici, la Creative Writing Sundays. Plus că am avut și două lansări de revistă pe terasă (Mai țineți minte improvizația pe ploaie? Concertul de blues?). Apropo, s-a deschis terasa! Iată ce am aflat de la Corina Gliga:

/povestea/„J’ai s-a născut la Târgu Mureș, în vara anului 2011. Acolo se mai află încă J’ai Bistrot-ul original, nava mamă:) A fost, așa, o chimie foarte frumoasă. Ne-am întâlnit, eu, cu Alina și Mihai Grama-Rump, soț și soție. Alina a devenit partenera și prietena mea, iar Mihai Grama este designer-ul care a dat naștere la ideile și obiectele care ne conturează spațiul, mobilerul și imaginea noastră. Și este minunat! Eu m-am ocupat de evenimente și PR, Alina de administrație și creierul financiar, iar Mihai de spațiu și design, combinația a fost ideală pentru noi:)

J’ai-ul de la Mureș s-a născut în casa bunicului meu.  Ne-am gândit să îi mulțumim, și pentru că pe el îl chema Eugen, prescurtat în Jenucu / Je, de acolo și numele pe care l-a născocit de fapt fratele meu. J’ai Bistrot – ne e  clar că e unic în lume acest nume:)

După ce am crescut, ne-am dat seama că mai vrem să facem lucruri și am decis să ne încercăm puterile și la București, unde și eu și Alina cu Mihai locuisem înainte de a ne întâlni la Târgu Mureș. Aici ne-am întâlnit cu încă 2 prieteni, care sunt cu noi în povestea de la București. Răzvan Comache, care se ocupă cu foarte multe de la instalații și reparații tehnice, până la grafic design și munci grele:) și Alina Mladin, care se ocupă de bucătăria pe care am deschis-o anul trecut în vară și care ne-a pus inițial mari probleme. Însă, ne-am pus cap la cap forțele și am reușit cu J’ai Bistrot București.

/motivația/ La noi a fost o conjunctură, așa cum spuneam. Eu căutam să dau în chirie casa bunicului meu, care nu era locuită de ani de zile, iar Alina căuta un spațiu pentru un showroom de mobilă al unei firme cu care colabora. Ne-am dus, a văzut casa și curtea, i-am povestit ce poveste aș vedea eu acolo, iar ea, cu toată forța și entuziastmul ei, a spus da, vreau, văd și eu, hai să facem:)

Și hai, cu hei rup! E foarte frumos, dar poate să fie și foarte greu. Câteodată, îti vine să fugi să bei cafeaua și în alte locuri, să nu mai vezi toate problemele și defectele de acasă de la tine, să mai vezi și alte locuri, să respiri :) Apoi, doar așa poți să îți dai seama că da, te simți mai bine acasă la J’ai:)

/cu ce se laudă/ J’ai se laudă cu oameni. Oamenii care sunt în echipă, oamenii implicați, clienții care  vin și care ne devin prieteni. În general se laudă cu prietenii :)

Avem plăcerea să le oferim experiențe plăcute oamenilor din jurul nostru, prieteni care să pună muzică, să facă pe DJ-ii o noapte, să gătească într-o bucătărie profesionistă pentru prieteni, să fie barmani sau orice alte experiențe pe care poate că în mod normal ar fi mai greu să le încerce, să vadă cum e. Sau, evident, doar să vină și să se simtă ca acasă, savurând o cafea sau un mojito.

/clienți/ Tocmai ce mă lăudam cu asta :) Oamenii care vin la noi sunt în general relaxați, oameni care caută o stare de bine și normalitate. Ceva bun și corect. O lipsă de a epata și de a etala fitze sau figuri. În plus, eu cred că sunt cei care caută bună dispoziție, prietenia și un loc propice pentru povești frumoase, povestite sau întâmplate, sau care să se creeze și să se nască aici!

/evenimente/ Ne bucurăm să găzduim o varietate mare de evenimente: muzică live cu trupe (indie, jazz, rock, funk, fusion), experimente de teatru de cafenea, lecturi, proiecții de filme, în general prin partneriate cu festivaluri de filme, de care ne bucurăm foarte mult, găzduim workshop-uri minunate care ne încântă. Și, să nu uit de prietenii care pun muzică sau gătesc din când în când, oameni care în mod normal lucrează în alte domenii, dar au plăcerea să împărtășească gusturile lor în materie de muzică sau mâncare cu noi și ceilalți prieteni ai lor.

/viitor/ Asta e ceva mereu în schimbare, mai ales cu parteneri cum suntem noi. Vrem să creștem mai departe, să consolidăm bucătăria, pornită pe drumul ei bun. Dar pregătim și niște surpize, însă din superstiție, mai bine le dezvăluim pe parcurs ce se și înfăptuiesc.”

Allkimik/FotoHub e o mansardă mare și minunată în pasajul Macca din zona Universitate. Acolo am ținut prima ediție a atelierului de fotografie documentară, cu Petruț Călinescu. În afară de tot ce ține de echipamente și tehnici foto, am mai găsit un hamac, tobe, arcuri și săgeți, pick-up și viniluri. Ce am aflat de la Ștefan Dinu citiți mai jos.

„Allkimik-Fotohub s-a deschis de ceva mai mult de un an și a avut doi membri fondatori, Ștefan Dinu și Alex Spineanu.

În deschiderea atelierului ne-a motivat în principal lipsa de motivație pe care o resimțeam. Făceam amândoi fotografii analog și experimentam cu diverse tehnici alternative de print, însă ne-am gândit că deschiderea unui atelier care să propună aceste tehnici publicului larg este ca un pariu și un important stimulent pentru a munci mai mult. Asta e povestea apariției atelierului Allkimik.

Fotohub, pe de altă parte, a fost gândită în scopul contribuției la o coeziune a fotografilor din București și nu numai. Pentru asta am gândit Hub-ul ca un spațiu alternativ, un loc propice pentru off-line-social-media, unde se întâmplă multe eventimente legate de fotografie, seminarii, expoziții, proiecții, lansări de carte ș.a. În plus, biblioteca Fotohub atrage tot mai mulți fotografi, care vin și răsfoiesc albume de calitate cu un ceai de calitate pe masă. Și muzica e tot analog, avem peste 300 de viniluri cu muzica noastră preferată. Cu alte cuvinte, am creat un loc în care noi să ne simțim extraordinar în speranța că mai sunt și alți oameni ca noi. Bucureștiul are nevoie de mai multe astfel de locuri în care cultura și nu sticla/paharul ocupă rolul central.

Pentru viitor, avem în vedere înființarea unei asociații care să se adreseze fotografilor, în general, și celor pasionați de fotografia analog, în special. Prin acest demers ne propunem să realizăm o coeziune superioară a comunității fotografice și va reprezenta umbrela sub care plănuim mai multe evenimente cu specific foto.”

Lente e cel mai vechi dintre locurile din lista noastră, primul a fost cel din Praporgescu (Lente & cafea), apoi s-a deschis unul la Rosetti, recent încă unul pe Pache! (Lente & șotron) În cel din Rosetti, într-una dintre camerele de la parter, am avut a doua ediție a atelierului de scenaristică, cu Cecilia Ștefănescu și Igor Cobileanski. Anca Pandrea a fost drăguță și nu ne-a expulzat când jumătate dintre cursanți au dezertat, mulțumim.

„Lente & cafea a apărut din dorința a doi traducători freelanceri de a-și crea un alt fel de birou. Ne-am imaginat un loc relaxat, cu mâncare faină, muzică în surdină și fotolii comode, în care să putem lucra, povesti cu prietenii, lenevi în voie. Nu avem cu ce să ne lăudăm, am încercat să facem lucrurile cinstit și cu bun simț, așa cum am fi vrut și noi să fim tratați (și uneori nu se întâmpla). Uneori ne iese, alteori ne mai împiedăm, dar avem întotdeauna cele mai bune intenții. Să zicem că ne putem lăuda cu asta.

Găsirea locației, amenajarea, crearea și degustarea unui meniu sunt poate etapele cele mai distractive și mai simple. Urmează apoi munca de zi cu zi, în care se mai sparge o țeavă, nu găsești oameni care să aibă aceleași principii ca și tine, marfa pe care o primești de la furnizori nu este mereu la același nivel de calitate. Problemele astea dispar, însă, când clienții îți lasă mesaje de mulțumire pe nota de plată sau foști angajați vin să ia masa la Lente. Ne putem lăuda și cu asta.

De-a lungul timpului, ne-am schimbat și noi, s-au schimbat și clienții. Să spunem că am crescut împreună. Numitorul comun este însă bunul simț și sperăm că asta nu se va schimba. Încercăm să strângem în jurul nostru oameni faini și ne place când își fac cuib, când își transformă locul, ca să fie pe gustul lor. Am găzduit Librăria Jumătatea Plină, atelierele Scrie despre Tine, expoziții, concerte de jazz, ateliere de aranjamente florale, proiecții de film, ateliere pentru copii, urban art (Lente Subiectiv, cu cei 7 pereți din Praporgescu pictați de artiști diferiți). Planificăm evenimente și pe viitor și suntem deschiși să sprijinim, așa cum putem, orice idei faine.”

HOMEproject e un hostel din Cotroceni cu sufragerie și cățel foarte mișto. Am ținut acolo două ateliere pentru copii ale Academiei Motanov, cel de scriere creativă, cu Adina Rosetti, și cel de desen, cu Diana Necșulescu. Uca Iancu ne-a povestit:

/povestea/ „Ușile HOMEproject s-au deschis la final de toamnă, în 2014, dar putem spune că abia acum lucrurile se mișcă mai cu spor. Am gândit HOMEproject în ideea de casă deschisă care include un hostel de 2 camere (Light Room – 7 paturi, Intimate Room – 2 paturi), spațiu locativ pentru noi, proprietarii și al nostru cățel pufos, Polka, dar și spațiu de social gatherings în salon, la ceas de zi sau de seară.

Suntem un cuplu tânăr, plimbăreț, deschis la nou și inedit, așa că o asemenea casă ni se potrivește mănușă. Eu am lăsat în urmă viața de jurnalist de birou pentru a mă dedica cu totul acestui spațiu, iar Dan, prietenul meu, este în continuare producător de muzică și DJ.

/motivația/ Motivația nu cred că e greu de găsit când vrei să deschizi un spațiu, partea dificilă apare când vine vorba de curaj. Nu e ușor să renunți la stabilitatea unui job și să te arunci cu ochii mai mult sau mai puțin închiși într-o aventură pe cont propriu. În cazul nostru lucrurile s-au întâmplat de pe o zi pe alta. Dorința de a deschide ceva al nostru exista de când lumea, iar într-o zi de luni am decis că un hostel ni s-ar potrivi cel mai bine. Două zile mai târziu aflam că o prietenă are un hostel pe care vrea să-l dea, iar o săptămână mai târziu primeam deja cheile și mutam bagajele pe Carol Davila 93.

/cu ce se laudă/ HOMEproject este mai mult decât un hostel. E un spațiu intim, cozy (cuvântul preferat al turiștilor care ne trec pragul), artistic, acasă departe de casă. Facem degustări de produse tradiționale de la Maramureș, locul meu de baștină, găzduim fel și fel de evenimente într-un cadru multicultural și, cred că cel mai important, le oferim oamenilor contextul ideal pentru a lega prietenii.

/clienți/ Profilul clientului este întodeauna o surpriză. Găzduim atât tineri din toată lumea familiarizați cu ideea de hostel, de shared living, dar și oameni care au treburi de rezolvat prin București și caută o cazare sub prețul hotelurilor bucureștene. Partea cea mai faină e că toți se lasă purtați de val, interacționează, comunică, se deschid în fața celorlalți.

/evenimente/ Am fost mai activi cu evenimentele în sezonul rece, acum ne focusăm mai mult pe turism. Dar am găzduit și vom găzdui evenimente sociale și culturale, precum piese de teatru, cine tematice, seri de jocuri, de filme, de meciuri, târguri etc.

/viitor/ Planuri de viitor avem cu diumul, sperăm doar să ne iasă. Ne mai auzim la anu’ pe tema asta. :) Momentan ne focusăm pe valul mare de oaspeți pe care sperăm să-l aducă primăvara și vara la HOMEproject.”

Dacă nu e precizat altfel, pozele sunt luate de pe paginile de Facebook ale localurilor, unde nu era scris autorul.

Până la următorul meniu de locuri bune de încercat, vă urăm un Paște fericit și toate sentimentele asociate!