CUM AR FI SĂ VII LA SUNDAYS

Creative Writing Sundays au început în ianuarie 2014 și de-atunci am avut multe-multe întâlniri cu scriitori români de la care debutanții au avut ce învăța. Pe linkul de la început găsiți numele tuturor și interviuri legate de scris cu aproape toți. Avem înscrieri la ultima serie dinainte de vacanță, așa că vă povestim un pic, să vă atragem. Sau să vă îndepărtăm, dacă nu vi se potrivește formatul.

Întâlnirea cu Florin Iaru - cel mai mare număr de participanți

În primul rând, specificul e proza scurtă. Nu eseu, nu articol de blog, de ziar, ci povestiri, o categorie a ficțiunii. Poate vi se pare evident, dar vă asigurăm că sunt oameni care scriu și nu știu ce scriu. Din două în două duminici, ne întâlnim cu un scriitor. Nu e o frecvență mare, în comparație cu celelalte ateliere ale noastre, care au, în general, două întâlniri pe săptămână. Majoritatea scriitorilor invitați scriu proză scurtă. Unii sunt mai calzi, alții mai distanți, unii fac mișto de texte, ceea ce s-ar putea să vă rănească dacă e prima oară când trimiteți unul. Sunteți liberi să vă apărați povestea, dar e bine și să puteți conștientiza că fraza sună amuzant/prost/ilogic deși nu asta era intenția voastră. Când scrii, ai povestea în cap, dar s-ar putea să descoperi că ce ai avut în cap nu s-a transmis pe hârtie. Măiestria vine cu antrenamentul.

Regie cu Răzvan Petrescu

Modelul de lucru e următorul: cu cel puțin două săptămâni înainte de întâlnire, invitatul dă o temă. Participanții Fanatici (pot trimite câte un text la fiecare dintre cele 5 întâlniri ale seriei) și Curajoși (pot trimite un text la o singură întâlnire) trimit povestirile pe grupul nostru secret cel târziu cu o săptămână înainte de întâlnire (whishful thinking). Povestirile pot respecta tema (preferăm) sau pot să nu aibă legătură cu ea. Toți participanții (inclusiv spectatorii, pe care noi îi numim Prudenți) pot citi povestirile, ceea ce e de dorit, dacă ne gândim că o mare parte din întâlnire e rezervată feedbackului pe texte.

Marius Chivu, la începutul lui 2014

La propunerea unuia dintre participanți, am experimentat și feedbackul peer-to-peer, ca să zicem așa, dar părerile au rămas împărțite apropo de legitimitatea impresiilor și n-am mai continuat. Oricum, feedbackul nu intră niciodată în aceiași parametri – nici invitații nu dau feedback în același fel. E și chestie de pricepere (a identifica exact problema), e și chestie de gust, de pedagogie, de exercițiu, de viziune asupra întâlnirii etc. Unii stau mult pe fiecare text – fac observații și despre fraze anume, exprimări, cuvinte, alții dau un feedback general (de ce cred că e bun/nu funcționează), dar, de cele mai multe ori, lungimea/adâncimea feedbackului variază și de la un text la altul. Feedbackul e scurt, ni s-a părut, mai ales când intenția nu s-a văzut în text – când nu-ți dai seama „ce-a vrut să spună autorul” (reacția la final: „așa, și?”) nici nu prea ai ce să spui – a reușit/n-a reușit? Dacă nu se-nțelege ce și-a propus, nu putem ști.

Marin Mălaicu-Hondrari-cel-iubit-de-participanți

Sunt câțiva Fanatici cu adevărat fanatici, care au venit la întâlniri de la început. Altfel, grupul se schimbă în jurul lor. Participanții sunt de două feluri – ori absolvenți ai atelierului cu Florin Iaru și Marius Chivu, care vin să audă și alte păreri despre scris, ori oameni care nu prea au mai scris înainte și acum încep. Cum nu e un atelier cu preselecție, la Creative Writing Sundays se poate înscrie oricine, trebuie doar să se înscrie la timp. Au fost și participanți care se așteptau la altceva (ca scriitorul invitat să vorbească despre viața și opera lui, ca teoria să ocupe o pondere mai mare în întâlnire) și n-au mai venit. Într-un fel și de-aia am scris acum toate astea, ca să știți despre ce e vorba.

Debutanți râzând convenabil. Anca a debutat deja, alți 3 sunt în joc de glezne

Simona Popescu revine la CWS pe 5 aprilie

Locul de întâlnire s-a schimbat de când am început CWS. Inițial ne-am văzut în Puzzle, la Victoriei, până s-a închis. Apoi ne-am mutat în frumoasa mansardă a librăriei Bastilia, dar librăria e acum în proces de mutare. Apoi am ancorat în spațiul de nefumători de la J’ai Bistrot, iar mai nou ne-am cocoțat în Mansarda Lente.

Altfel, dintr-o toamnă trecută ne-am făcut obiceiul să rămânem la o bere după întâlnire, de obicei cu invitat cu tot, uneori fără, dacă nu a putut. Fanaticii sunt prietenoși, integrează frumos oamenii noi, e plăcut pentru ei să se revadă regulat și să vorbească despre tot felul de lucruri, literare sau nu. Uneori ne iau la rost că nu mai publicăm Revista de Povestiri! (Pentru că, ce să vezi, chiar a fost singura revistă de proză scurtă din România.)

Later edit: din octombrie 2015 publicăm cele mai bune povestiri scrise la Sundays aici, pe site.

Parcă T. O. Bobe a fost primul pe care l-am constrâns la o bere după întâlnire