Cantacruzin era înalt dregător şi posesorul celei mai vaste şi temute armate de celuloid din zona Levantului. Cea mai mare plăcere a lui Cantacruzin era să-şi petreacă timpul la cursele de peşti potocalii zburători împreună cu vărul lui, Ustaş cel Pitic (o ediţie limitată a unui soi de James Bond fabicat în Croaţia, care îşi pierduse piciorul în confruntările cu Băieţii din Curte). Cei doi ajungeau chiar înaintea curselor propriu-zise prinzând şi momentul când peştii portocalii ieşeau la promincă. În furia trapului, peştele pe care pariaseră cei doi veri se dezmebră şi îşi pierdu o înotătoare. Ustaş şi Cantacruzin rămaseră să mediteze asupra inexorabilei fortune crănţănind migdale caramelizate primite în dar de la un boscar.
