Înainte, acolo se vindeau numai cocori la legătură, da’ ideea nu a avut succes, carnea de cocor e mai aţoasă decât aţa şi rămânea la lume-n dinţi, şi se chinuiau s-o scoată cu aţa dentară, da’ le rămânea şi aia între dinţi, şi oamenii s-au dus la dentist şi nici ăia n-au mai avut ce să facă, aşa că tot oraşu’ şi-a înlocuit dinţii cu proteze de marmură şi au dat în judecată magazinul şi următorul proprietar a zis că publicitatea negativă e cea mai bună publicitate şi a păstrat numele „Cocor” pe care îl întâlnim şi astăzi.
