Ne-am rătăcit, în căutarea unui mesteacăn mestecător, unde să scriem povestiri pe frunze. Baobabienii sunt creaturi primitoare, chiar dacă stau mereu încruntate. Chiar ne-au lăsat să ne scrijelim povestirile pe scoarţă, deşi nu le-au plăcut toate. În a treia zi, ne-am certat rău cu o baobabiană mai voluminoasă. Unul dintre noi (nu dau nume), i-a scris o povestire pe o bucă, crezând că e o umflătură în scoarţă. Povestirea avea ca subiect profunzimea femeii şi se numea „Femeia, creatură fără fund”. De ruşine, am plecat cu toţii în dimineaţa următoare.