Motanul Simionov era un bătrân pisoi de mare. Într-o bună zi, prins de furtună, pierdu corăbioara sa de pescuit ultramarin în adâncurile apelor şi s-ar fi pierdut şi el tot acolo dacă un rechin uriaş nu l-ar fi înghiţit cu coadă cu tot. În stomacul peştelui, Simionov supravieţui gândindu-se la culorile din lumea de afară şi colectând bilele de blană pe care le scuipa discret, într-un colţ de pe micuța curbură gastrică. Dar se întâmplă, în cele din urmă, ca peştele să fie prins de nişte pescari japonezi, şi uite aşa Simionov ieşi nevătămat la lumina soarelui, prilej cu care descoperi că vechea lui artroză dispăruse, în urma tratamentului intensiv cu cartilaj de rechin.
