La scena crimei, comisarul Colombo cu faţa lui de cartof prăjit se uită siderat: cine a putut să bată în aşa hal Vinetele, încât să se aleagă maioneza de ele? Cine a avut atâta sânge rece, încât să sară pe ele cu mixerul gol şi fără pic de milă? Toate indiciile duc la castravetele murat, o legumă acră şi fără urmă de poezie în ea, care însă s-a strecurat înapoi în borcan alături de fraţii săi gemeni şi tace chitic.
Pentru a-l convinge, comisarul goleşte borcanul de oţet şi infiltrează doi-trei ardei iuţi printre castraveciori. După o anchetă minuţioasă şi doi-trei bureţi digeraţi pe stomacul gol, comisarul obţine o mărturisire scrisă cu litere tremurânde pe eticheta borcanului de murături. „Păstârnacul e creierul operaţiunii! El m-a sedus şi m-a pus să fac lucruri neînchipuite. Tot ce mi-am dorit eu a fost să fiu mutat în borcanul cu saramură…”
Trist final pentru castravecior. A fost condamnat la salata boeuf.
