- Mic omagiu lui Alexandre Dumas tatăl –
În cea de-a treia marți a lui august 1792, o ciupercă regalistă fu ghilotinată în strigătele gloatei adunate în Place de Carrousel. Capul îi fu aruncat, cu tot cu pălărie și panaș, în borșul cetățenilor, pe când trupul, spânzurat de talpă, fu lăsat pradă ciorilor comunale. Târziu, în noapte, sub privirile tulburi ale insurgenților, trupul ciugulit şi gol se făcu nevăzut. Nici o cocardă tricoloră nu fu sfâșiată, niciunui iacobin nu i se puse piedică în refectoriul din Rue Saint-Honoré, nici un pumnal nu întâlni neagra inimă a lui Maximilien François Marie Isidore de Robespierre. Şi aceasta îl îndureră cu atât mai mult pe Collenot d’Angremont (căci așa se numea acest decapitat cu trup de ciupercă), cu cât îşi dădu seama că nu orice regalist își poate pierde capul. De aceea se retrase din istorie la operă și de la operă în literatură, ultima știre documentată despre el datând din 1910. Rămân de pe urma lui o gramatică franceză, o gramatică engleză, expresia „Nu-ți mai vezi capul? E-n carusel!” și o fantomă care, la premiere, le îngână în ureche femeilor frumoase cântece vulgare și cântece de moarte.
