De dimineaţă, găsisem pasta de dinţi fără capac. M-am gândit că l-oi fi scăpat din greşeală în spatele maşinii de spălat; nu m-a preocupat foarte mult. Mai târziu, am observat că lipsea ultima roşie din frigider. Probabil o mâncasem şi nu mai ţineam minte. Seara, am vrut să aprind lumina în dormitor. Nimic. Să se fi ars becul? Mă urc pe scară, dau să-l înlocuiesc, dar nu era ars; lipsea cu totul. Acum încep să mă îngrijorez. O fi intrat cineva în casă? Merg să inspectez. După câteva ore, găsesc în sertarul cu şosete manualul de chirurgie plastică deschis; lângă el, un capac de pastă de dinţi, o roşie storcită şi un bec spart. Totuşi, celelalte lucruri din casă erau la locul lor. Mă conving că am nevoie doar de nişte somn. Adorm. Mă trezesc urlând; o durere acidă îmi schingiuia piciorul stâng. Mă scol în capul oaselor şi arunc cât colo şoseta sângerândă. Am rămas fără degetul mare.
