Bătu o clipă din aripi şi apoi se linişti. De la părinţi ştia ce înseamnă „efemer”. Ştia că trebuie să se bucure cu toată fiinţa ei de călătoria pe care o avusese. De verde, de vânt, de parfumurile dulci ale vieţii. Şi, deodată, auzi. Un sunet suav, mirosind a vară coaptă. Şi, apoi, sunetele se înmulţiră. Era doar o musculiţă pe moarte; greierii evadaţi cotropiseră grădinile. Se stinse fericită.
