În timp ce Motanov se pregătea cu gheruţele lui proaspăt tăiate să pună în maşina de pâine ultimele ingrediente şi ajunse la uleiul din sâmburi de struguri, văzu o licărire verzuie în făina maronie. Apucându-se mirat să scormonească în făină, o voce se auzi din craterul de gluten: „Nu mă omorî, Motanov, fiinţă mov ce dormitezi în alcov. De mă vei cruţa, îndeplinită va fi dorința ta!”. La auzul acestor cuvinte, lui Motanov îi fluturară mustăţile în semn de aprobare. El îi şopti scarabeului de smaragd dorinţa sa… şi astfel Motanov deveni personaj într-o mulţime de povestiri!
