Poem scris de Crina Istrate, la Atelierul Mornin’ Poets #98, cu Lorena Enache, din 27 octombrie 2024 la tema senzualității și a animalelor în vis.
intrasem într-un butoi
în care o veveriță își prinsese coada
iar eu mă agățam de coada ei
care mă trăgea dintr-o lume în alta
dintr-o mână în alta
până când mintea mea era mai multe minţi
pe care le adunam să fie armată în jurul tău
mă uitam la lumină prin gaura butoiului
acolo erau ochii tăi
ochii tăi schimbători
şi în spatele lor un altfel de lumină
una nepământeasca
cu care puteam să înţeleg cele mai apocaliptice scenarii
intrasem într-un butoi
şi coada veveriței era toboganul viselor mele de scurtă durată
uitasem tot ce trebuia să dureze
și îmi plăcea să privesc
cum vine lumea peste tine
şi tu te rostogoleşti
și se fac praf toate pietrele
și corpul tău devine plin de vânătăi
și zboară păsările cele mai ascunse
și oamenii plâng
şi strigă la tine
și tu în tot timpul ăsta
nu îți poți lua ochii de pe pielea mea
