Povestire scrisă de Laura Stanciu, aleasă de Elena Vlădăreanu la Creative Writing Sundays, pe 29 septembrie 2024, la tema „sărăcia”.
Dragă jurnalule, aseară am mâncat macaroane cu brânză. Mama Lucia ne-a făcut și plăcintă cu mere. Știi că asta îmi place cel mai mult. Când e caldă, miroase ca într-o familie. Ne-a pus frișcă pe deasupra ca să fie un fel de tort, dar unul de-adevăratelea am văzut o singură dată, la școală, și avea lumânări, deci ne-a cam păcălit. E totuși mai bine așa, ca să nu se confunde cu tortul de la înmormântări. Dar stai, că ăla de la biserică nu are frișcă. Când o să plec de aici, o să-mi cumpere părinții mei, de la cofetărie.
Am mai mâncat de la cofetărie când a venit domnul cu barbă, domnul Silvestru. Eu i-am zis Silve-Struț, ca să-l țin minte. Ne-a adus haine de iarnă și treizeci de savarine. Nu mă omor după savarine. Am luat o linguriță și am lăsat restul pentru ceilalți. Ce gălăgie a fost în curte când a venit el, ziceai că era Moș Crăciun.
Sunt mulțumită că de la el am cea mai bună geacă de iarnă. Când o trag pe mine și-mi bag mâinile în buzunare, parcă intru sub plapumă. E roșie și umflată. Are fulgi de rață. Rață din străinătate. Sper că nu mi-o fi rămas mică anul ăsta, că altcineva nu ne-a mai adus de îmbrăcat.
Mama Alina a făcut frumos aseară, în camera mare, cu baloane de toate culorile. A zis că e o petrecere pentru Ana. Eu nu prea m-am bucurat. Am aflat că Ana o să aibă părinții ei. O să plece azi la ea acasă și o să intre la clasa zero în alt oraș. Nu mai vine ea în vizită.
Dacă e adevărat că toți copiii au părinți, înseamnă că o să am și eu. Mama Alina a zis că mă iubește ca pe fata ei și că nu trebuie să aștept să mă placă vreun străin. Să-mi văd de școală, ca să-mi fie bine. Eu am note bune, de ce nu mă ia ea atunci? Îți spun eu de ce. Că sunt costuri. Așa că aștept părinți supărați și bogați.
Fiind petrecere, m-am îmbrăcat cu o cămașă verde, cu flori albe, dar tot cu pantalonii maro, că numai ei îmi vin. Am pus un tricou pe dedesubt, că mi se cam văd știi tu ce și nu-mi place. Am avut muzică frumoasă, am cântat în engleză Jingle Bells, adică Sanie cu zurgălăi, că mai sunt trei luni și avem spectacol. S-a auzit și la vecini, dar sunt drăguți și înțeleg că e casa plină de copii.
A fost și zi de măsurat și cântărit. Am 1 metru și 28 centimetri și 28 kilograme. Poate la zece ani fac 1,33 și 33. O s-o întreb pe Mama Alina dacă am gândit corect. A zis că am cap de matematică. Altădată mi-a zis că am cap de păpușă. Nu știam că sunt păpuși cu părul scurt, dar dacă zice ea, o cred. Aici avem multe, dar toate au părul lung și strălucitor. Mi-a zis că am avut cozi când eram mică-mică. Ceva-ceva îmi amintesc, dar nu am poze ca să fiu sigură.
Aș vrea ca Mama Lucia să-mi facă pizza când o să am eu petrecerea de plecare. Cu ketchup mult, să-mi pun cât vreau, să mă ling pe degete ca după zacusca aia cu ciuperci. Eu aș mânca mai mult din astea, dar primim mai rar.
Era să uit. Ni s-a dat câte un rucsac cu rechizite. Am înțeles că au fost scumpe, dar n-au fost pe bani, ci de la sponsori, ca domnul Silvestruț.
Ce-ar fi să mă cheme Monicuț Silvestruț?
