Poem scris de Anastasia Tache, la Atelierul Mornin’ Poets #96, cu Dan Mircea Cipariu, din 15 septembrie 2024, la tema lumilor posibile.
sub tavanul alb
pleoapele strânse în fața realității
mă cuibăresc în urechea iepurelui din lună
sindromul picioarelor neliniștite dinspre exterior
în interiorul oniric unde alerg către tine
cuvinte șoptite pe care doar tu le înțelegi
mă transparentizez și-mi vezi toate fricile
palpabile sonore ca o mulțime de bile sticloase
pe podeaua cu durități de rocă
scânteia din ochii tăi le amplifică umbrele pe pereți
jocul dureros al dezvăluirii
vreau să mă trezesc
mâini și picioare legate cu funiile visului
o mână de catifea peste gură
cuvinte de neînțeles scapă printre degete
mă trezesc
în urechea zdrențuită a unui iepure din Efrafa
nu-mi simt tălpile
în transă
mă agăț de primele ore ale dimineții
ca un animal care încearcă să fie stăpân pe propriul corp
