Poem scris de Ioana Podeanu, la Atelierul Mornin’ Poets #95, cu Andrei Crăciun, din 15 septembrie 2024, la tema Străinul (un om intră într-un oraș).
///
Picioarele stau pe asfaltul rece
Am Aeroportul Charles de Gaulle în spate
Iau metroul și ajung în Cartierul Latin
Port o cămașă roșie cu margarete
Si niște blugi care au început să mă strângă la burtă
Trag după mine un troler de 20 de kilograme
Căruia nu îi mai merge o roată
În uter îmi crește un bebeluș de 30 de grame
Mă așez la o cafenea de pe colț
Privesc la Sena și la podul din față
De dincolo de drum mă privesc tablouri
Cu Femei cu o umbrelă roșie care pășesc prin ploaie spre Turnul Eiffel
Lângă ele un artist cu o bască și o pensulă la ureche
Își vinde visurile cu aer în stomac
Fețe străine mă înconjoară
Privesc ca prin zid fără să mă vadă
Din depărtare se aude „ Non, je ne regrette rieeeen”
Sorb ușor din cappuccino de pe masă
Spuma caldă îmi atinge buzele
Și îmi cuprinde corpul în îmbrățișare
Expir tot acest aer de primăvară
Ce ușurare
Să fiu în sfârșit
Doar eu.
