Poem scris de Maria Ciurea, la Atelierul Mornin’ Poets #94, cu Lia Faur, din 14 iulie 2024, la tema corp-adolescență-evoluție.
inima bate lent și aritmic
pielea de pe piept se ridică la intervale
neregulate de parcă trupul tău ar fi
o creatură care clipește
nu m-a plictisit vreodată liniștea
momentele astea simple în care
tu dormi și eu te iubesc
nu am așteptat vreodată să găsesc
pace și ea tot a venit la mine
îți adun firele blonde de păr
în speranța că dacă alegi
vreodată să pleci
te voi putea reconstrui
nu știu când corpul tău a devenit
adăpostul în care mi-aș putea
topi carnea și nu ar fi vorba despre
sacrificiu ci doar despre
o casă mai mare pentru amândoi
