Poem scris de Daniel Năstase, la Atelierul Mornin’ Poets #87 cu Deniz Otay, din 31 martie 2024, la tema microeseurilor poetice scrise în cheie contemporană.
cântă, zeiță, sila ce ne-nvăluie
plictisul ce atâtea nopți pierdute ne-aduse
îmbuibarea cu fructele lotofagilor
sufletele expatriate în paradisuri artificiale
unde singurătățile noastre nu mai erau atât de zgomotoase
tăcerea ce ne apropiase și ne aduse frăția
iubirea pe care eu am învățat-o și de care el și-a amintit
citeam fizica tristeții de gospodinov și am rămas uimit că
până acum nu am fost suficient de empatic și nu m-am
gândit niciodată la minotaur ca la o ființă inocentă
un biet copil aruncat într-un labirint obnubilat și rece
apoi omorât pentru că s-a născut în timp ce ucigașul
a devenit erou și nu mai contează că a rămas orfan de tată
asta i-am răspuns lui ștefan când m-a întrebat pe wapp
ce mai fac
apoi m-am dus la el am deschis sacul lui eol
am ieșit pe balcon am pălăvrăgit despre scriitorii
minunați din lumea a treia ascunși după varii
bariere lingvistice dar ne-am plictisit repede de
discuțiile pseudointelectuale și am ieșit la plimbare
să vedem îndeaproape orbitoarele felinare
ne-am oprit la profi ca la un prim check point
am luat ciocolată caldă e uimitor cum
reușește să-i facă pe toți confortabili în
discursul lui parcă îi pune la somn uneori mă
roade invidia trece repede însă căci iubirea de
frate se învață nu se primește
ne plimbam între lujerului și gorjului între
scila și caribda am coborât la metrou nu
ne-am văzut tații acolo dar i-am văzut pe
pe cei cumva căzuți și obosiți întorcându-se
de la muncă foarte târziu corpuri spectrale
cu ochii întredeschiși călătorind probabil
de la o margine la alta o știm bine o facem
și noi în diminețile reci de iarnă ajungem
pe peron și urcăm în riga berlin sau narcisa
cum ne e norocul și nu coborâm decât foarte
departe în nord cine a zis că nu mai există
navetiști și călători
dar orice zi se încheie și urmează întoarcerea
acasă întotdeauna alunecoasă după o zi de
predat mateiu și craii gaslightingul din scrisorile
eminului și spiritul balcanic pe care-l respingem
itinerariul bine planificat
călătoria fără niciun detur
sau abatere de la drum
daniel cel fără ocolișuri
daniel cel previzibil ca un joc pe sega mega drive
un epitet homeric care ți se potrivește ca o mănușă
fără degete făcută de tine
