Poem scris de Viorela Strat, la Atelierul Mornin’ Poets #82 cu Silviu Gongonea, din 14 ianuarie 2024, la tema poet ca tine mașinării ca noi.
Când voi avea 80 de ani, în 2064
Șoldul meu bionic va călca apăsat poteca
Mâna mea dreasă cu circuite va apăsa trăgaciul
Unei puști frumoase cu monogramă de aur
Și laser
Îmi voi lua un trofeu splendid
Din populația de urși clonați
Pe care am implantat-o fără licență
Într-un mic orășel nemțesc abandonat
După durele conflicte interetnice
burka e mai rușinoasă ca zvastica
Fără cip nu ai acces la electricitate
Orgile răsună mai ceva ca pe vremea lui Bach
Uneori mai fac și eu transă extatică de adorație
Pe vechi – la biserică
Alteori pe nou – fetișist cu nunification și nu numai
Pot omorî pe oricine la mine în beci
Atâta vreme cât și-a dat acordul cu amprentă
Și nu mi-am deranjat vecinii
Și copiii au avut rezultate bune
Și soțul și soția nu au fost neglijați.
