Poem scris de Miruna Marin, la Atelierul Mornin’ Poets #82 cu Silviu Gongonea, din 14 ianuarie 2024, la tema poet ca tine mașinării ca noi.
La loc, mami, mi-a zis proful de mate,
Prostie, mami, așa-i plăcea să ne zică,
și-n cazul meu a adăugat, Tu ești robot sau om?
Aplicasem cuminte formula ignorând datele din fața mea.
Mă păcălise. Un 2 era egal cu 3, și nu văzusem.
M-am pus în bancă cu obrajii arzând.
Un robot căruia îi șiroiau lacrimile.
Am reținut și-această lecție, am pus-o bine
în clasorul de amintiri în care înghesui totul,
și ecuațiile fără soluție și controlul ieșit de sub control.
Învăț – aplic – învăț – aplic.
Dați-mi un manual și-l voi citi din scoarță-n scoarță.
Dați-mi variabile și le voi fixa.
Dați-mi un om și-l voi clasifica.
Dați-mi un sine și-l voi compara.
Dați-mi o iubire și-o voi ordona.
Dați-mi un copil și-l voi sufoca în plasa mea de reguli
și-apoi voi plânge.
Robotul mamă se strică și se depanează în fiecare seară.
Circuitele îi șerpuiesc și dau a mușca.
Copilul din carne scuipă regulile ca pe oase.
Scurtcircuitele ne dau târcoale și noi le dăm cu tifla râzând
