Poem scris de Arina Gheorghe, la Atelierul Mornin’ Poets #80 cu Dmitri Miticov, din 3 decembrie 2023, la tema lacului văzut de la mal de autor și de prietenul său orb.
„când aveam 15 ani am băut apă din râu și am ajuns la spital
în oradea
împreună cu încă 5 persoane”
râdem te întinzi spre apă să bei din ea
îmi amintesc cum am ieșit din piscină să vomit
și prietenii mei râdeau de mine, eu cu ei,
mă certam cu doamna dirigintă să nu mă ducă la spital
totul mirosea a clor
și mi-era frică de spital
dumnezeu e un copil plictisit care se joacă minecraft în metrou la oră de vârf
se bucură de floricelele adăugate în ultimul update
ca de un ierbar virtual al tuturor munților
și a ales să ne lase aici
în aproape cel mai bun seed
cu păduri și furnici și prieteni
și peștișori care nu-ți dau damage
n-au băgat încă mushroom biome pe mobil, dar
ne mulțumim cu ce avem. (ne) mulțumim.
când mă bate soarele pe față
mă gudur ca o pisică
ăsta e momentul în care îmi apar pistrui
și simt că mă iubesc mai mult
te dau cu spf pe nas și se simte ca un gest tandru
îmi bag adidasul în apă
doar cu talpa de cauciuc
să văd cum se unduie
să văd altceva cum se schimbă
fiecare fir de iarbă călcată crește pentru noi
o ceată de orășeni care aduc din portbagaje
pungi de chipsuri lidl și păturici și sandviciuri învelite în șervețele albe cu buline
ne bucurăm că suntem aici. (ne) bucurăm.
o armată de oameni grăbiți
relaxarea începe doar când decizi tu că începe
fiecare felie cu brânzică almette e un alt gest mic de iubire
iubirea începe doar când decizi tu că începe
te întreb dacă ai prins vreodată un căluț de mare într-un borcan de 500
îmi spui că nu
ne ținem de mână
totul miroase a sare
nu mi-e frică
