Poem scris de Anca-Ioana Câdă, la Atelierul Mornin’ Poets #77 cu Laura Francisca Pavel, din 29 octombrie 2023, la tema Eu vs. Celălalt nonuman (animal, obiect inanimat).
scala HHHHHMM pentru animale şi oameni
mi-l înapoiaseră într-un giulgiu de sac menajer
înnodat la capăt
venisem de la bucurești anume să-l fac bine
trei zile l-am strâns la piept neputincioasă
mirosea a boală
ochii îşi pierduseră umezeala
blana portocalie îi devenise un arămiu murdar
toată grăsimea i se topise de pe oase
n-am fost buni de nimic niciunul
al dracu’ pământ tare, m-am gândit
în timp ce înfigeam hârleţul în pământul ca piatra
am crescut și mi-am pierdut puterile
surorile mai mari nu-și pot ține promisiunile întotdeauna
nici nu pot insufla viaţă acolo unde viaţă nu mai este
ca atunci când eram copii și în mâinile mele
păpușile prindeau viață durerile dispăreau
bubul cu lăptic luneca din mâinile dolofane și
somnul venea fără griji
n-am fost în stare să-l fac bine pentru soră-mea
l-am acoperit cu pământul ațos
şi mi-am amintit de vara în care vulpea
a dat în găini şi n-a lăsat nici măcar una în viaţă
în lanțul trofic unii stârpesc doar pentru că pot
era tot secetă şi soră-mea a îngropat leșurile
în grabă și la mică adâncime – mai mult de frica părinților
pe timpul nopții câinii vagabonzi au dezgropat tot
un schimb ingrat – o felină pe toate găinile îngropate de tine
o dimineață în care grădina roia de muște
toate coşmarurile adiacente cu vulpi, pene şi sânge
şi musca grasă care s-a așezat pe săculeţul felin, primordial
gicu, motanul eunuc al soră-mii
gicu, motanul de pension fără instinct de autoconservare (cam ca noi două)
gicu, motanul pe care a trebuit să-l îngrop de două ori
şi tot ce ar fi putut răsări din pământ după ce-am îngropat cadavrul
