Poem scris de Livia Sfârăilă, la Atelierul Mornin’ Poets cu Ștefania Mihalache, pe 15 ianuarie 2023, la tema traumei trangeneraționale (moștenirii).
pentru început îmi atrage atenția că am peste 30 de ani
vremea decolteului a apus pentru mine
cât despre bărbatu-meu
dacă îi place lui să se holbeze alții la sânii mei
ea n-are nimic de comentat
ca de obicei maică-mea provoacă pe unde trece frisoane
ridică lucrurile în aer și le azvârle câțiva kilometri
ca uraganul katrina care mătură coasta de sud est a statelor unite
bunică-mea e sătulă de atâta circ
mai bine moartă decât să audă numai sfadă
ba maică-mea va muri prima
fiindcă nu știm să apreciem ce face pentru noi
decât așa mai bine mor eu
oricum mă așteaptă zile nașpa
fiu-meu în timpul ăsta blochează plutitorul
taică-său aruncă apă în veceu c-o stropitoare
bunicu-său o răstoarnă și totul plutește
(bărbaților li se rupe de probleme existențiale)
aoleu unde-a fugit taică-tău ce-a făcut bunicu-tău
se răcește mâncarea și ei nicăieri
le va sta capul unde le sunt acum picioarele
și vocea mea mătură perimetrul
ca uraganul katrina coasta de sud est a statelor unite
