Povestire scrisă de Delia Hügel, aleasă de Liliana Corobca la Creative Writing Sundays, pe 7 noiembrie 2021, la tema „lumea văzută prin ochii unui animal”.
Dragă și mult prețuită Doamnă,
Vă scriu în numele meu, al familiei mele și al micului Grup pe care am onoarea să-l Conduc, pentru a vă adresa mulțumiri precum și pentru a-mi exprima Admirația față de generozitatea și tactul cu care ați binevoit să interveniți în Situația dificilă în care s-a găsit Fiul nostru.
Regretabila eroare în urma căreia a rămas Captiv în sălile Revoluției de la 1848 se datorează unei nu mai puțin Regretabile prietenii cu doi pui de bufniță (fie vorba între noi sunt doar Cucuvele), tinereții lui impetuoase și unui Început de otită care a scăpat neobservat Scumpei sale mame și care i-a afectat într-o Oarecare măsură orientarea.
Vă rog să-mi permiteți să vă Relatez împrejurările în care s-a produs Întâmplarea a cărei rezolvare fericită vi se datorează în Cea mai mare măsură.
Precum știți, micul nostru grup este instalat Confortabil în vastul Pod al palatului Cultural. Situația locativă, deși Prezintă avantaje pe care le prețuim cum se cuvine, nu este ideală. Vecinii noștri, și o spun cu toată răspunderea, sunt niște Pestriți și niște zurbagii care ne tulbură orele de Odihnă din timpul Zilei. Ați ghicit, prea stimată Doamnă, că fac referire la Porumbei. Din fericire, buna creștere pe care Scumpa sa mamă i-a dat-o Fiului nostru l-a oprit de la întovărășirea cu Aceste vulgare ființe diurne. În schimb, cei doi pui de Bufniță (părinții lor Insistă să își aroge Titlul de noblețe în ciuda evidentei lor origini Modeste, de Cucuvele) care se prezentau Adorabili și Exotici în fazele incipiente ale tinerei lor existențe, păreau, cu oarecare Indulgență, prieteni potriviți pentru Fiul nostru. Alas, de cum le-au crescut penele, adevărata lor natură, care nu poate fi Disimulată de nici un fel de titluri nobiliare însușite fraudulos, s-a dezvăluit pe deplin și fiul Nostru a fost antrenat în tot felul de farse și năzbâtii pe care scumpa sa Mamă nu a reușit să le stăvilească, în ciuda eforturilor Lăudabile pe care le-a depus.
În acea Zi fatidică ce putea să pecetluiască, vai, atât de Crud soarta Fiului nostru, o neînțelegere s-a ivit între mine și Scumpa sa mamă. Dumneaei susține că era Rândul meu să îl am în grijă, în ciuda faptului că știa prea bine că eu, în calitate de președinte al Grupului, conduceam, ca de fiecare dată, activitatea menționată în Protocol pentru acel segment al zilei, anume Somnul de amiază. Profitând de lipsa supravegherii părintești, micuții ștrengari din vecini l-au Ademenit pe naivul nostru Fiu într-unul din nesocotitele lor jocuri păsărești, joaca de-a cine e Mai curajos.
La provocarea acestor așa-ziși prieteni, Fiul nostru s-a Aventurat în interiorul muzeului, în plină Zi, riscându-și viața proprie și sănătatea Scumpei sale mame, care era să-și piardă Mințile de îngrijorare, după cum vă puteți închipui, fiind dumneavoastră însevă Mamă.
Grupul pe care am onoarea să-l conduc deține cunoștințele necesare pentru a intra (și ieși) Oricând în expoziții, cunoștințe pe care le folosim pentru a realiza Inspecții și Controale periodice, conform statutului nostru de locuitori ai Celui mai Înalt nivel și al protocolului pe care ni l-am Asumat. E de la sine înțeles că la auzul ultrasunetelor disperate emise de fiul Nostru rătăcit ne-am grăbit să îi venim în ajutor. Din păcate, Protocolul menționat ne interzice să patrulăm în Expoziții în timpul zilei iar Grupul nostru e mai presus de încălcarea Regulilor. Prin urmare, tot ce ne-a rămas de făcut a fost să Asistăm atârnați de ornamentele din tavan la Zarva și Dezordinea care s-au produs, să ascultăm țipetele stridente ale prea onoratelor doamne Supraveghetoare și a Venerabililor vizitatori, să urmărim fuga lor către ieșire în timp ce Bietul nostru fiu îi urma, căutând o cale spre Libertate, cale pe care i-au tăiat-o, închizându-i Ușa în nas. După care au încuiat-o. După care s-au Refugiat și s-au încuiat într-o săliță alăturată, continuând să Țipe. Vă spun cu toată sinceritatea, Inima mea de tată, mintea mea de mamifer zburător nu pot să înțeleagă aceste Exagerate manifestări de panică provocate de prezența Micului nostru fiu.
Am asistat și când eminentul om de știință, distinsul Doctor în istorie, stimatul dumneavoastră soț v-a Chemat prin unde electromagnetice RF, când v-a descuiat și v-a Împins înăuntru, închizând cu Repeziciune ușa în urma domniei-voastre, de parcă ați fi fost Sfântul Gheorghe și urma să înfruntați Balaurul. Sunt în asentimentul întregului nostru grup în exprimarea Regretului pentru neînțelegerile care dăinuie între Noi și onoratul dumneavoastră consort.
Am admirat emoționați eforturile pe Care le-ați făcut urmărindu-l pe Bietul nostru Fiu rătăcit în timp ce zburătăcea disperat dintr-o sală în alta, semnalele pe care i le transmiteați cu Eșarfa. Am încercat, eu și câțiva membri Marcanți ai grupului nostru, să îi comunicăm că sunt Semnale pașnice, ale unei adevărate Amice a noastre, dar sărmanul Nostru fiu, datorită Afecțiunii care i-a scăpat Scumpei sale mame precum și datorită stării de Agitație în care se afla, nu ne-a înțeles.
Poate dacă nu l-ați fi Fugărit încolo și încoace dând din brațe și fluturând eleganta dumneavoastră Eșarfă, s-ar fi liniștit mai devreme. Tulburarea noastră a atins apogeul când, în sfârșit epuizat, s-a așezat. Cu ușurare am văzut cum l-ați cules în aceeași eșarfă, cu siguranță din Considerație pentru constituția sa Fragilă și nu de teamă că v-ar fi putut mușca. Sunt tot felul de Zvonuri revoltătoare care Circulă pe seama dinților noștri ascuțiți și al Faptului că am fi purtători de Rabie. Vă pot asigura că Nimeni din familia mea, din grupul pe care am Onoarea să-l conduc, nu a suferit vreodată de vreo răceală, darămite de Turbare sau altă boală. Cu excepția, desigur, a otitei Fiului nostru, netratată la timp de Scumpa sa mamă.
A propos de zvonuri, vă rugăm să combateți Ferm informația Falsă și care poate duce la Interpretări răuvoitoare, conform căreia fiul Nostru epuizat s-ar fi așezat pe capul lui Avram Iancu. Fiul Nostru nicicând nu ar fi Comis un astfel de sacrilegiu. Cum probabil vă amintiți, s-a agățat de o Lance din panoplia aflată în Spatele veneratului Revoluționar. Dumneavoastră sunteți cea care v-ați urcat pe postamentul Statuii marelui Om și v-ați sprijinit cotul pe cușma de Bronz în timp ce îl ridicați pe Fiul nostru, cu Delicatețea ce vă caracterizează, de pe Teribila armă.
Cu sufletul la gură am urmărit cum l-ați eliberat apoi pe o fereastră deschisă pentru ca, obosit și înspăimântat, să Revină între aripile iubitoare ale Scumpei sale mame.
Vă veți bucura să aflați că în răstimpul Scurs de la această pățanie, otita Fiului Nostru s-a vindecat complet și comportamentul său a Suferit îmbunătățiri vizibile. A Luat în greutate aproape Patru grame și a Promovat de la vânătoarea de țânțari la capturarea de Molii, promițând să devină un membru de nădejde al Grupului pe care am onoarea să îl Conduc.
Vă rog să primiți Eterna mea gratitudine,
Tatăl Micului liliac pe care ați avut Gentilețea să îl salvați,
Președintele G.rupului L.iliecilor U.rbani din M.uzeul A.rad.
P.S. Aflăm cu Stupoare că circulă zvonuri în legătură cu o Boală de care am fi răspunzători. Protestăm cu Fermitate, și pe această cale, împotriva noii Calomnii la adresa Noastră.